summer kid blog

De ceva zile au băgat, din nou, alte autobuze pe R.A.T., mai exact pe traseul 6. Noile autobuze sunt cât de cât atractive ca aspect, însă ca performanţă cam lasă de dorit. Azi dimineaţă, adormit cum eram, am plecat şi eu în staţie să iau autobuzu’ spre şcoală..

Ajuns în staţie, am mai dat peste câţiva de prin şcoală, şi am luat 6..modelu’ nou. Toate bune şi frumoase, până după câteva staţii, când oprii odată..şi aşa rămasă. Deodată pornii un piuit şi nimic nu mai funcţiona. Uşile nu se deschideau, autobuzu’ nu mai pornea..nimic nu mai mergea. Desigur, toată lumea început să înjure şoferu’, oamenii făceau gălăgie că întârzie la servici..iar ceilalţi râdeau. Sincer, nu ştiu dacă fu vina şoferului sau fu vreo defecţiune a autobuzului, însă ştiu sigur că autobuzele erau făcute de români de-ai noştrii, mai exact de “celebra” firmă MAN. Şi când mă întorsăi venii tot cu model nou, care sincer nu pare să aibă vreo aerisiere înafară de geamuri, pentru că era un miros în el, de abea rezistai până în Craioviţa. Sincer eu vrusăi să cobor la teatru şi să o iau pe jos până la Schmit sau până acasă..

Deci, drept urmare, cum spune şi titlu’, “Ce-i român nu-i bun!”.

z..şi de ce să nu profităm de asta?!

Eram astăzi în autobuz cu nişte colegi în drum spre casă, iar noi când suntem un grup al nostru undeva facem pe nebunii. Aşa făcurăm şi astăzi în autobuz, adică vorbeam, râdeam, urlam, ne băteam..mai pe scurt ne distram. În spate unde eram noi, mai erau şi nişte oameni mai în vârstă, dintre care o femeie se luă de noi, după ce coborâseră deja jumătate din câţi eram, şi se apucă să spună că nu suntem cuminţi, că să stăm liniştiţi şi nu ştiu ce mai bălmăjea ea pe acolo. Vrusăi să mă iau de ea şi să-i spun “Tanti, da’ suntem tineri, n-avem voie să ne distrăm şi noi acum, cât încă mai putem, mai avem timp?!”, da’ mă abţinui, să nu fiu nesimţit şi să mă iau cu babele în gură.

Dar până la urmă, n-am dreptate? De ce să nu ne distrăm cu fiecare ocazie pe care o apucăm, de ce să nu ne facem de cap, să râdem, să glumim..că doar suntem tineri, nu? Cred că e şi normal la vârsta noastră să facem aşa. Dacă ei pe vremea lu’ Ceaşcă ( am tot auzit vorba asta la profesori ) nu se distrau, stăteau liniştiţi şi nu ştiau ce-i aia distracţie, bâză şi aşa mai departe, nu ştiu de ce se bagă să se ia de noi. Măcar de le-am face ceva, de i-am lovi sau mai ştiu eu ce. Majoritatea se bagă ca să se afle în treabă.

Totuşi, o viaţă avem, şi ar trebui să ne bucurăm de ea cât mai mult, să nu mai ţinem cont de ce spun ceilalţi. Am dreptate?

Are dreptate Doiu’ într-un comentariu la un post anterior..chiar m-am lenevit. N-am mai scris de o săptămână şi ceva, pe mess n-am mai intrat..decât şcoală, casă şi pe-afară din când în când.

Cum am pierdut eu zilele astea în care n-am mai scris? Păi cum spuneam..dimineaţa aveam şcoală, apoi când ajungeam acasă dacă dormeam..bine, dacă nu mă băgam la câteva episoade de Two and a half man, la care pot spune că am râs mai mult decât la orice film/serial văzut până acum. Iar apoi, după ce vedeam nu ştiu câte episoade, poate mai ieşeam pe afară..poate. Dacă nu la 11 eram băgat la somn, ceea ce n-am mai făcut din clasa a 4 a..cred.

Nu ştiu, dar gându’ ăsta că a doua zi am şcoală parcă mă bagă în sperieţi, mi se pare că pierd timpu’ aiurea, că nu apuc să fac nimic. Mi se pare că nu am timp de nimic, acum vin de la şcoală, şi imediat parcă ajunge timpu’ de somn. Nici nu-mi vine să mă bag în pat când mă gândesc la primu’ lucru care urmează a doua zi dimineaţa..şcoala!

În fine, am scris prea mult de şcoală în ultimu’ timp, deja nu mai suport. Voi ce-aţi mai făcut, cum a fost săptămâna asta? Apropo..aş vrea să organizăm nişte concursuri, însă nu ştiu ce concursuri. Care are idei şi vrea să se bage, să mă contacteze.

PS: îmi pare rău că nu m-am mai ocupat nici de roPlugins, nici de nimic. Designu’ s-ar putea să-l schimb cât de curând, ăsta fiind unul din motivele pentru care nu mai vreau să văd blogu’!

Mi-am adus aminte de o întâmplare de acum câteva zile, de când mă întorceam de la școală. Deci.. eram cu niște colegi, printre care și renegatu..și am luat autobuzu’ spre casă. Am mers noi ce am mers, am râs, am glumit.. am tot vorbit de controlori.. unii aveau bilete, unii abonamente, unii bilete..la mâna a doua.. adică eu. Aveam un bilet compostat de aproape 1 săptămână care s-a nimerit să aibă aceleași găuri ca cele pe care le avea autobuzu’ în care urcasem noi, și am zis că ce rost are să fac altu, când îl am pe acela..în fine.. tot vorbeam noi de controlori, iar în stația în care au coborât doi colegi car nu aveau bilete, s-a urcat și controloru’. A zis un om mai în vârstă “Uite controloru’!” însă noi nu l-am crezut, până când ne-am trezit cu el lângă noi. Se apucă el și cere biletele și abonamentele, rupe câteva bilete, iar apoi ajunge la mine. Scot eu biletu’ care se vedea de la o poștă că e uzat, il dau controlorului, se uită la bilet și începe să râdă, iar apoi îmi spune “Cam muncit biletu’ ăsta, nu?”. Eu am tăcut, că deja mă bufnise râsu’..apoi eu scot un bilet necompostat și îl arăt unui coleg, la care controloru’ grăiește iar “Aaa, ai și altu’ de rezervă!”. Eu am răspuns cu “Eeee!”, iar el mă întreabă: “De curiozitate, are o săptămână biletu’ ăla?” la care eu i-am spus “Mai are 2 zile și face.”.. a început să râdă, și a plecat. După ce a plecat, noi am început să râdem și tot drumu am vorbit de această întâmplare..

Ieri..când am urcat în autobuz.. am dat iar peste controlori. Însă, le-am văzut legitimația și am fugit repede și mi-am luat bilet. După ce l-am luat, l-am compostat.. mă trezesc cu controloru’ în spate, cerându-ne biletele.. eu i l-am arătat, un coleg i-a arătat abonamentu.. 3 abonamente, 2 dintre ele expirate.. pe care desigur i le-a confiscat. Mie mi-a rupt biletu’ ca maniacu’, de se mai ținea într-o foiță mică…și a plecat. Culmea.. erau aceiași controlori, însă de data asta nu a venit același controlor, a venit colegu’..oricum, am scăpat destul de ușor. Chiar m-au distrat aceste întâmplări în autobuz..la prima a luat parte și renegatu, stătea pe scaunu de lângă mine și râdea ..

Deja au trecut 2 săptămâni de şcoală?! Pfoa, da’ repede au mai trecut..parcă ieri scriam cum că abea aştept să înceapă şcoala, acum abea aştept să vină vacanţa. Nu mă înţelegeţi greşit! Îmi place să mă duc la şcoală, însă nu aici, la parc. Aici pur şi simplu nu ai ce face. Te duci la şcoală.. şi acolo rămâi căci n-ai niciunde să te duci dacă vrei să mai pleci de la o oră-două. În parc nu merge deloc pe vremea asta, un local ceva în care să ne ducem şi noi.. n-avem. Avem decât cârciuma din faţa şcolii. Cum să pui mă cârciuma în faţa şcolii?

Cât de bine era în centru.. aoleooo. Vroiai să chiuleşti de la o oră, te duceai în Eugenia. Mâncai, beai.. şi te întorceai la şcoală. Mai ieşeai în curtea şcolii la un fotbal ceva..mai făceai mişcare. La economicu’ de la parc nici măcar teren de sport n-avem.. s-au apucat să facă grădiniţă exact lângă de şcoală. Ce oameni!

Singura mişcare pe care o facem noi sunt turele date prin şcoală..dăm câte 2-3 ture pe zi prin şcoală, că altceva n-avem ce face. Suntem pe un culoar gol.. adică sunt 3-4 clase, şi noi cu încă o clasă mai stăm pe coridor, restu’ stau în colţu’ lor acolo.

Mă, sincer eu abea aştept să se termine anu’ ăsta, ca să mă mute în centru şi să scap de liceu ăsta retras şi ca vai de capu’ lui. Acolo e de n ori mai bine decât aici, şi distracţie şi mai mare. Încă 11 luni jumate mai am de aşteptat 8-) ..

Ce aiurea e acum. De când a început şcoala m-am trezit numai pe la 6:40-7:00, cu somnu’ mai mare decât mine. Dar totuşi, trebuie să te trezeşti până la urmă că n-ai ce să faci. Însă mă gândesc cum era în vacanţă de mă trezeam la cel puţin 11-12, şi încă aş mai fi dormit. Totuşi, adevăru’ e că e bine să te trezeşti şi de dimineaţă. De exemplu, în vacanţă când mă trezeam la 11-12, mi se părea că trece ziua imediat, şi nu prea aveam timp să fac mai nimic. În schimb, când mă trezesc la 7-8-9, parcă mă simt mai bine, mai voios, iar ziua pare tot mai lungă, în care am timp să fac ce vreau.

Acum e 9:32, sunt trezit de o jumătate de oră, iar aceasta mulţime de minute au trecut de parcă ar fi fost 1-2 ore.. şi totuşi îmi convine. Când vezi ora 12-13 parcă te grăbeşti, chiar dacă nu prea ai nimic de făcut, însă eşti grăbit în orice-ai face. Dar când vezi ceasu’ 9-10 eşti lejer, faci totu’ cu uşurinţă, fără grabă şi iţi iese totul mai frumos..cel puţin pentru mine aşa e. Nu ştiu pentru voi, că nu pot să vorbesc în numele vostru.

Dar astăzi chiar vroiam să trag un pui de somn până la 11-12, însă nu reuşii să dorm mai mult de 9. Asta e, poate totuşi e mai bine aşa.

Acum mă bag la ceva filme, că vreau să notez câte ceva din ele.. ne mai auzim.

.. cum o melodie, o persoană sau un simplu’ miros de parfum îţi poate schimba starea de spirit.

E ciudat cum dacă eşti total voios, plin de viaţă, râzi şi te distrezi, iar dacă dai de mirosul unui parfum cunoscut, poţi devenii nostalgic.. pur şi simplu te poate pune pe gânduri.. tot la fel şi dacă întâlneşti o persoană cunoscută la care poţi spune că ai o slăbiciune.. sau dacă deodată auzi o melodie mai veche, cunoscută, care te aruncă undeva în vremea pe când încă erai mic copil.

Ciudat pot spune, dar în acelaşi timp şi ceva impresionant, cum ceva cunoscut îţi poate schimba ziua total.. felul cum te simţi, cum te comporţi.. cum eşti în ziua respectivă.

Sper că înţelegeţi ce vreau să spun..

Prefer să nu mai dezvolt acest subiect, căci poate iar intru cu tot cu blogu’ într-o stare de melancolie, ceea ce nu prea vreau acum..

O mică încercare de trezire la ora 9 mă făcu’ să fiu obosit toată ziua. Na, după ce mă trezii, băgai un alergat mic, şi atunci păru’ ca totu’ să fie ok.. da’ nuuuu. De pe la 11-12 păru’ totu’ a fi un chin. O oboseală de nedescris, care nu trecu’ deloc, iar eu nici măcar nu încercai să mă întind puţin în pat.

Căci asta nu mi-era de-ajuns, mai băgai si câteva ture cu rolele prin faţa blocului, şi o mare căzătură în faţa unui magazin.. trece.

Eu mă gândesc aşa, ca orice elev silitor.. dacă acum abea mă trezesc la 9, da’ când o începe şcoala.. cum mă mai trezesc eu de pe la 6-6:30 ?

Aţi auzit de ea? Maybe.. e vorba de faptul că tot ce gândeşti, e un mod de a atrage lucrurile. “Ceea ce gândeşti e ceea ce ai!” La început n-am luat-o în seamă, crezând că e doar aşa de caca maca, însă cu timpu’ am observat că e cam adevărată chestia. Cu timpu’ am observat că chiar atrag unele chestii pe care le gândesc. Faza nasoală e că nu contează dacă tu te gândeşti că vrei sau că nu vrei. De exemplu’ dacă tu te gândeşti ” Nu vreau să am Dacie! ” atunci tu vei avea Dacie.. dacă nu vrei Dacie, gândeşte-te ” Vreau Audi / Fiat / BMW / Ford / Mustang .. etc. ” şi atunci, cu timpu’ poate îţi vei lua maşina dorită, şi nu Dacie..

Hmm.. hai să o luăm altfel, ca să vă fac să înţelege-ţi mai bine. De câte ori v-aţi gândit, cât încă eraţi la şcoală ” Nu vreau să mă asculte ăsta că n-am învăţat! ” sau ” Sper să nu mă asculte! M-am ars dacă mă ia pe mine! “, iar apoi vă treziţi că vă nimereşte tocmai pe voi? Mie unu mi s-a întâmplat de multe ori.. nu contează dacă vrei sau nu vrei un anume lucru. Dacă nu vrei ceva, atunci nu te gândii la el, nu acorda atenţie. La faza cu ascultatu’.. nu te gândii că te ascultă, pur şi simplu gândeşte-te la cu totu’ altceva, gândeşte-te la ceva amuzant.. ceva care să te facă să uiţi de stresu’ de ascultare, şi să te facă mai sigur pe tine. Astfel posibil vei scăpa, sau dacă nu, când vei fi ridicat în picioare, vei fi bine dispus, iar cuvintele vor venii de la sine, chiar dacă nu ştii cine ştie ce.

Este şi un film pe tema asta, şi anume The Secret. În film sunt multe exemple, din viaţa de zi cu zi, din viaţa celor care au învăţat să folosească legea atracţie. De exemplu’, un pilot s-a prăbuşit cu avionul, avionul făcându-se praf, însă el rămânând în viaţă, dar paralizat total, neputând decât să clipească. Nici măcar să respire nu putea, îi era băgat aer în plămâni de aparate. Odată el şi-a pus în cap că până la Crăciun v-a pleca din spital pe propriile picioare, însă doctorii nu-i dadeau nici-o şansă. Stând în pat, paralizat, el gândea pozitiv, nelăsând gânduri rele să-i intre în minte, gândindu-se numai la ziua în care va ieşii din spital. Până în Crăciun, el a plecat pe picioarele sale din spital, lăsând doctorii fără cuvinte.

Toate astea doar gândind pozitiv. În film sunt mult mai multe exemple, mult mai multe explicaţii. Căutaţi filmul, vizionaţi-l, iar apoi să-mi spuneţi dacă v-a uimit, dacă v-a plăcut.. şi fără să vă aud că e vrăjeală, că n-are cum .. că bla bla.. căci e adevărat tot ce veţi vedea în film.

Nu uitaţi, search pe unde apucaţi ( torrente, hub-uri ) cu ” THE SECRET “…

Cam asta am făcut eu cu vărumeo, cu fratemeo şi cu încă un prieten timp de 4-5 ore. Am jucat şi noi Poker, ca orice om, da’ mai mult în bâză, adică jucam pe monede de 50 bani ( 5 mii vechi ) . Râd eu râd, da’ am avut în jur de 40 RON numai din monede . Adică am avut ceva ceva..

De la monede au ajuns ei să schimbe şi hârtii de 1 RON şi 5 RON, la mine desigur , căci eu câştigasem grosu’. Dădeam, luam, schimbam, pierdeam, câştigam la loc ş.a.m.d. Am rămas de vreo 3-4 ori fără nimic, da’ m-am împrumutat de la ei şi mi i-am luat înapoi .

Toţi pierdeam, câştigam, ne împrumutam şi mergeam mai departe, şi jucam cât mai bine .. cică. Eu am câştigat vreo 32 RON, adică vreo 3 sferturi din banii de erau puşi la bătaie .

După 4 ore şi ceva pierdute cu pokeru’, m-am dus în Real să sparg banii câştigaţi .

Da’ degeaba..n-am luat nimic, că n-aveau ce căutam eu ( bax de 24 de doze de Pepsi )..